Ea….este CARITA , pisicuta mea cea alintata si jucausa. Ii place sa manance wiskas si sa-si ascute unghiile pe spatarul de la fotoliu.

Sa va spun o mica povestioara …..

Anul trecut prin toamna, am auzit Miau, miau…. !!!!!!! vreo 2 zile la rand la geamul meu. Prima data

nu mi-am dat seama despre ce este vorba, deoarece in spatele blocului meu sunt multe pisicute maidaneze. Intr-o zi pe inserat, Miau, miau…. ainceput sa fie din ce in ce mai disperat si-atunci am incercat sa vad de unde vine .

Cand… ce sa vezi….. in ciresul meu de la geam erau 2 pisicute ( o fetita si un baietel )care nu mai puteau sa se dea jos din copac si ma priveau cu ochisorii lor blajini cerand parca mila si indurare sa le scapde acel copac unde ramasesera suspendate. Imediat am cerut ajutorul unor vecini si cu o scandura pe care am prins-o de copac si fereastra mea am reusit sa le eliberez si le-am adus in casa. Erau slabite, hamesite de foame si speriate…. cine stie de

cand stateau ele in copac. Le-am dat cate cava de mancare si ce sa vezi…. asa erau de infometate si insetate incat imediat au ras tot ceea ce le pusesem sa manance dupa care au trecut sa se infrupte si din mancarea Carite, care a ramas muta de uimire ca pisicutele i-au invadat teritoriul. Pentru pisicuta mea Carita era ceva nou sa se intalneasca cu semenele ei si a inceput investigarile asupra pisicutelor, sa vada cine sunt ele. Uimirea mea cea mare a fost cand una dintre pisicute s-a dus glont la nisipul Caritei pentru a-si face nevoile. Nu o invatate nimeni ca acolo trebuie sa mearga pentru a se usura, era totusi o pisicuta maidaneza care traise in mijlocul naturii si totusi instinctul a indrumat-o la nisip. La inceput Carita a fost foarte retinuta cu ” intrusele ” care se simteau ca la ele acasa, savurand din mancarea si apa ei. Au inceput tatonarile de cunoastere , dupa care au devenit cele mai bune prietene de joaca si ghidusii. Carita care pana acum era numai in picioarele mele, nu puteam sa fac nici o miscare fara ea, ma insotea orinde mergeam prin casa….. binenteles ca m-a ignorat total ca si cand era prietena de-o viata cu pisicutele. Le-a luat sub blanita ei protectoare, le-a spalat si nu s-a mai dezlipit de langa ele ca si cand erau puii ei. Au facut ghidusii impreuna, s-au jucat si au mancat pe saturate.

Si am incalecat pe o sa si v-am spus povestea mea !!!!!!!!

4 răspunsuri to “Carita pisicutza mea”

  1. lumi Says:

    mi-a placut pisicuta ta, e prietenoasa si „ospitaliara” cu suratele ei.

  2. Vero Says:

    Pisica frumoasa, poveste frumoasa… 🙂

  3. griska Says:

    Sunteti niste pisici tare frumoase…
    Faceti-mi o vizita cand aveti timp. Nici eu nu sunt tocmai urat 😀

  4. cartim Says:

    Si cum se intampla de obicei ai ajuns sa ai trei pisicute…Stiu cum e 🙂 si eu am gasit un motanel de nici 2 saptamani in fata blocului (de fapt, cateii mei l-au gasit) si a ramas la noi acum fiind seful casei 🙂

Lasă un comentariu